Substituții fideicomisare, dispoziția prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalității și să le transmită unui terț, denumit substituit, desemnat de dispunător, nu produce efecte decât în cazul în care este permisă de lege .
Astfel, o liberalitate poate fi grevată de o sarcină care constă în obligația instituitului, donatar sau legatar, de a administra bunurile care constituie obiectul liberalității și de a le transmite, la decesul său, substituitului desemnat de dispunător.
Substituțiile fideicomisare se caracterizează prin următoarele:
- Substituția fideicomisară presupune două liberalităţi succesive, având același obiect, dintre care prima este în favoarea instituitului și se execută decesului testatorului sau la data încheierii contractului de donație, iar cea de a doua, în folosul substituitului, se execută la moartea instituitului;
- instituitului i se aplică dispozițiile Codului civil referitoare la fiduciar.
Așadar, în cadrul substituției permise, instituitul are obligația de a administra și transmite substituitului obiectul fideicomisului.
În vederea executării sarcinii, dispunătorul poate impune instituitului constituirea de garanţii şi încheierea unor contracte de asigurare. Dacă instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, sarcina nu poate încălca rezerva sa succesorală.
Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului. Substituitul dobândește bunurile care constituie obiectul liberalității ca efect al voinței dispunătorului. Prin urmare, nu există două transmisiuni, ci una singură, cu eventualele consecințe fiscale ce pot rezulta (un singur impozit pe transferul dreptului de proprietate).
Substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligației de administrare și de transmitere a bunurilor, comportându-se ca nu donator sau legatar, după caz.
Atunci când substituitul predecedează instituitului sau renunţă la beneficiul liberalităţii, bunul revine instituitului, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că bunul va fi cules de moştenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit.
- în cazul în care substituitul predecedează instituitului și dispunătorul nu face nicio referire la modul de transmitere a bunului, bunul va reveni instituitului;
- daca dispunătorul a prevăzut în mod expres ca în situația predecesului substituitului bunul să revină moștenitorilor acestuia, bunurile vor trece direct în proprietatea moștenitorilor substituitului, care vor trebui sa accepte liberalitatea pentru a putea opera substituția;
- când substituitul renunță la beneficiul liberalității și dispunătorul nu a desemnat un alt substituit, bunul revine instituitului. Nu se poate menționa în actul de liberalitate situația în care moștenitorii substituitului vor culege bunul în cazul renunțării substituitului la liberalitate.
