Limitele judiciare ca posibilitate juridică de depăşire a inconveniențelor normale ale vecinătăţii. Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăţi, precum și la respectarea celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Domeniul de aplicare a limitelor judiciare este dat, conform art. 630 Cod Civil, de raporturile de vecinătate, iar stabilirea lor se va face în scopul asigurării unor bune raporturi de vecinătate, după criteriul inconveniențelor normale ce pot apărea în cadrul acestor raporturi, inconveniențe care vor putea fi depășite prin voința judecătorului, prin raportare la principiul echității.
Principiul echității ca fundament al limitelor judiciare ale exercitării dreptului de proprietate private
Potrivit art. 630 Cod Civil, dacă un proprietar cauzează, prin exercitarea dreptului său, anumite inconvenienţe mai mari decât cele normale în cadrul raporturilor de vecinătate, instanța de judecată va putea, “din considerente de echitate”, să îl oblige la “despăgubiri” în folosul celui vătămat, precum și atunci când este posibil la stabilirea situației anterioare producerii acestor inconveniențe.
Aceste drepturi și obligații sunt corelative și, în situația în care operează prezumția de comunitate, reciproce. Așadar, aceste drepturi și obligații sunt diferite, în funcție de caracterul comun sau exclusiv al dreptului de proprietate asupra zidului, şanţului sau gardului despărțitor.
Criterii de apreciere a limitelor judiciare
Caracterul “normal” al inconvenientelor astfel create – mai mari decât cele normale – este la aprecierea suverană a judecătorului. Echitatea impune însă ca ele să nu fie suportate ca atare de către cel vătămat; art. 630 alin (1) Cod Civil prevede ca echitatea impune ca proprietarul care le creează să îl despăgubească pe cel vătămat.
În practică, s-a apreciat ca numai prejudiciile de o anumită gravitate pot fi reparate, întrucât raporturile de vecinătate presupun, prin ele însele, acceptarea reciprocă a inconvenientelor dacă acestea rămân la un nivel rezonabil. De asemenea, aprecierea gravitații inconvenientelor, respectiv a prejudiciilor, trebuie să se facă prin raportare la timpul și locul în care se desfăşoară raporturile de vecinătate.
Modalităţi de reparare a prejudiciului
Ipoteza reglementată de art. 630 Cod Civil nu presupune vinovăţia celui ce creează inconveniente normale vecinului său. Dincolo însă de lipsa vinovăţiei sale, principiul echității comandă obligarea sa la repararea prejudiciului astfel cauzat, eventual, dacă este posibil, cu restabilirea situației anterioare procedurii inconvenientelor în discuție.
Art. 630 alin (2) Cod Civil prevede ca, atunci când prejudicial cauzat de asemenea inconveniențe apare ca fiind minor în raport cu necesitatea sau cu utilitatea desfăşurării activității prejudiciabile de către proprietar, instanța de judecată va putea încuviința desfășurarea acelei activităţi; cel astfel prejudiciat va avea însă dreptul la despăgubiri. În situația în care prejudiciul apare ca fiind “iminent sau foarte probabil”, instanța de judecată va putea să încuviințeze prin ordonanță președințială, specifică soluționării situațiilor de urgență, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei art. 630 alin. (3) Cod Civil.
Tipuri de restrângere voluntar ale exercitării dreptului de proprietate private
Art. 626 Cod civil permite instituirea de limite în exercitarea dreptului de proprietate prin acte juridice, cu condiția de a nu se încălca ordinea publica si bunele moravuri.
Limitele în exercitarea dreptului de proprietate care sunt create prin voința părților, exprimate prin acte juridice, sunt limitele judiciare convenționale sau limitele judiciare voluntare.
Prin voința proprietarului, este posibilă restrângerea exercitării unuia sau altuia dintre atributele dreptului de proprietate privată. De exemplu, deşi potrivit legii, regulamentelor sau obiceiului, trebuie să existe o anumită distanță a construcțiilor față de linia de hotar, proprietarul unui teren îşi poate restrânge dreptul de a construi, mărind această distanță prin obligația pe care și-o asumă.
Cea mai drastică autolimitare a exercitării dreptului de proprietate privată este inalienabilitatea.
