Codul Civil în art. 703 prevede că dreptul de uzufruct este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a îi conserva substanța.
Uzufructul este un dezmembrământ al dreptului de proprietate cu caracter temporar, ce conferă titularului său dreptul de a stăpâni bunul altuia în calitate de uzufructuar, precum și atributul folosinței cu îndatorirea de a îi conserva substanța. Atribute ce trebuie să fie exercitate cu respectarea limitelor juridice.
Dreptul de uzufruct potrivit Art. 708 Cod Civil:
- Uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.
- Uzufructul constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani.
- Atunci când este construit cu depășirea acestui termen, uzufructul este redus de drept la 30 de ani.
- Dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezumă că este viager, sau, după caz, că este constituit pe o durată de 30 de ani.
- Uzufructul constituit până la data la care o altă persoană va ajunge la o anumită vârstă durează până la acea dată, chiar dacă acea persoană ar muri înainte de împlinirea vârstei stabilite.
Cesiunea dreptului de uzufruct
Conform art. 714 Cod Civil, în absența unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, dispozițiile în materie de carte funciara fiind aplicabile.
Uzufructuarul rămâne dator exclusiv față de nudul proprietar numai pentru obligațiile născute înainte de cesiune. Până la notificarea cesiunii, uzufructuarul și cesionarul răspund solidar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor față de nudul proprietar. După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, până la împlinirea termenului inițial sau până la decesul uzufructuarului inițial.
Dreptul de uzufruct se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege, cu respectarea dispozițiilor în materie de carte funciară.
Potrivit art. 704 Cod civil, uzufructul se poate constitui numai în favoarea unei persoane existente prin: act juridic, testament sau contract, prin convenție;
