Contractul de tranzacție - Notari Bucuresti

Contractul de tranzacție

Contractul de tranzacție

Contractul de tranzacție, potrivit art. 2.267 Cod Civil tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

Astfel, prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi.

Indivizibilitatea tranzacţiei – Tranzacţia este indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său. în lipsa unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte.

Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut. Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei.

Pentru încheierea în mod valabil a unui contract de tranzactie, părţile trebuie să aibă deplină capacitate de a dispune de drepturile ce formează obiectul contractului, iar persoanele care nu au această capacitate pot tranzacţiona numai în condiţiile prevăzute de lege.

Contactați echipa noastră

Pentru informații suplimentare despre acte necesare, tarife și taxe și urgențe ne puteți contacta prin metodele afișate mai jos:

contact@notarpublic.ro +40 727 717 718 Formular de contact

Condițiile prealabile a căror existența cumulativă este reclamată pentru existența tranzacției:
– existența unui drept litigios sau cel putin îndoielnic, cu potențial de a genera un proces; aprecierea caracterului îndoielnic aparține părților;
– intenția părtilor de a stinge procesul inceput ori de a a preîntâmpina naşterea unui litigiu/ a preveni un proces pe cale să fie declanșat;
– existența concesiilor reciproce, indiferent dacă acestea sunt sau nu de valoare egală, respectiv renunţări reciproce la drepturi ori transferul unor drepturi. Aprecierea valorii echivalente revine părților.

Art. 2.274. Tranzacţia asupra unui act nul – (1) Este nulă tranzacţia încheiată pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absolută, în afară de cazul în care părţile au tranzacţionat expres asupra nulităţii.

(2) în cazul în care tranzacţia s-a încheiat pentru executarea unui act anulabil, anularea tranzacţiei poate fi cerută doar de partea care la data încheierii tranzacţiei nu cunoştea cauza de anulabilitate.

Potrivit art. 2.278 din Codul Civil, tranzacţia care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească, poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea simulaţiei.

(2) Hotărârea prin care s-a desfiinţat tranzacţia în cazul de mai sus,  face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacţia fusese constatată să fie lipsită de orice efect.

Contactați echipa noastră

Pentru informații suplimentare despre acte necesare, tarife și taxe și urgențe ne puteți contacta prin metodele afișate mai jos:

contact@notarpublic.ro +40 727 717 718 Formular de contact

Condiţiile în care se poate lua act de tranzacţie sunt prevăzute de Codul de Procedură Civilă, respectiv Art. 438 conform căruia – (1) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.

(2) Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.

(3) Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.

Interpretarea contractului:

  • Interpretarea contractului este necesară pentru a stabili efectele tranzacției
  • Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia. Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei
  • Intenţia părţilor trebuie să fie dedusă fie din ceea ce s-a prevăzut expres în contract,fie din deducerea „consecinţelor necesare” a prevederilor contractuale
  • Instanţa de judecată, în cazul tranzacţiei judiciare, trebuie să ceară lămuriri părţilor cu privire la prevederile contractuale şi să la explice consecinţele juridice care decurg din actul încheiat.

Comments are closed.