Partajul de ascendent se poate realiza prin donație sau prin testament, cu respectarea condițiilor, formelor și reglementărilor legale specifice acestor acte juridice.
Partajul de ascendent realizat prin donație nu poate avea ca obiect decât bunuri prezente, nu și bunuri viitoare. În situația în care în partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile moștenirii, acestea (bunurile necuprinse) se vor partaja conform legii.
Potrivit dispozițiilor Codului civil, respectiv art. 1163, alin. 1, este lovit de nulitate absolută, partajul în care nu au fost cuprinși toți descendenții care îndeplinesc condițiile pentru a veni la moștenire, fie în nume propriu fie prin reprezentare.
Dispozițiile alin. 1 nu se aplică partajului în care nu a fost inclus un descendent care vine la moștenire prin reprezentare succesorală, însă a fost cuprins acela pe care îl reprezintă.
Partajul de ascendent
Având în vedere mențiunile de mai sus, partajul de ascendent poate fi definit drept un act juridic între vii (donație) sau pentru cauza de moarte (testament) prin care ascendentul împarte între toți descendenții săi cu vocație succesorala la deschiderea moștenirii, bunurile sale, acestea fiind dobândite de aceștia divizat, în mod individual, iar nu pe cote-părţi ideale, ce caracterizează starea de indiviziune.
Prin partajul de ascendent se preîntâmpina nașterea stării de indiviziune între descendenți la decesul ascendentului și se evită dificultățile unui partaj succesoral.
Împărțeala de ascendent este un act juridic mixt:
- pe de o parte reprezintă o donație sau o dispoziție testamentară
- pe de altă parte este un act de împărțeală dar de natură specială, întrucât nu este menit sa pună capăt unei stări de indiviziune, ci dimpotrivă, preîntâmpina nașterea unei astfel de stări.
Dacă partajul de ascendent se realizează prin act juridic inter vivos (între vii), donaţia va fi întocmită în formă autentică. Când împărţeala se face prin testament, ea trebuie să îmbrace una din formele testamentare prevăzute de lege. Nerespectarea acestor condiţii atrage nulitatea absolută a actului de partaj.
Persoanele îndreptățite de a face împărțeala de ascendent. Doar părinţii și ceilalți ascendenți pot să-și împartă bunurile pe această cale între descendenți.
Persoanele între care se face împărțeala. Împărțeala de ascendent se face numai între descendenții dispunătorului.
Sub sancțiunea nulității absolute, împărțeala trebuie să cuprindă toți descendenții care vin la moștenire, în nume propriu sau prin reprezentare.
Obiectul partajului de ascendent
Partajul realizat prin testament poate cuprinde toate bunurile existente în patrimoniul ascendentului la moartea sa, sau o parte a acestora.
Efectele partajului prin donație
Înainte de deschiderea moștenirii. Între ascendentul-donator și descendentul donatar se nasc raporturi specifice contractului de donație, potrivit dreptului comun (irevocabilitatea, revocarea pentru neexecutarea sarcinilor și ingratitudine, posibilitatea creditorilor ascendentului-doanor de a ataca donația prin acțiune pauliană, dreptul de a dispune de bunul donat)
Între descendenții-donatari se nasc raporturi specifice împărțelii (de exemplu, obligaţia de garanție specifică partajului)
După deschiderea moștenirii. Descendenții donatari care acceptă moștenirea și îndeplinesc condițiile pentru a moșteni:
- dobândesc moștenirea în stare divizată, fiecare păstrând bunurile primite donație;
- pot intenta acțiunea în reducțiune dacă rezerva le-a fost încălcată prin împărțeala;
Efectele împărțelii testamentare
În timpul vieții ascendentului-testator. Fiind o dispoziție mortis causa (pentru cauză de moarte), împărțeala testamentară nu produce niciun efect cât timp ascendentul trăiește. El o poate modifica sau revoca până în ultima clipă a vieții sale.
