Orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabilește numai în interesul acesteia, fiind de competenta instanței de tutelă și de familiei.
Acestea (măsurile de protecție) sunt diferite ca reglementare (conținut, aplicare) de măsura pentru numirea asistentului în vederea încheierii anumitor acte juridice, aceasta din urmă fiind o măsură de sprijin (nu de ocrotire), se dispune de notarul public, în favoarea majorului afectat de dizabilități intelectuale sau psiho-sociale.
Tutela minorului
Este mijlocul juridic de ocrotire care intervine atunci când minorul este lipsit de ocrotire părintească. Se realizează prin tutore, desemnat sau numit în condițiile legii, precum și de către consiliul de familie, ca organ consultativ.
Pentru minorul lipsit de ocrotirea părintească, tutela reprezintă o măsură de protecție, iar pentru tutore, aceasta este o sarcină, reprezintă o îndatorire.
Caracterele tutelei: legalitate, caracter facultativ, gratuitate, personalitate și unicitate.
Insituirea tutelei, cazurile de deschidere, procedura numirii tutorelui, conținutul și încetarea tutelei minorului sunt stabilite prin norme de lege, imperative, de la care nu se poate deroga.
Numirea tutorelui se face de către instanța de tutelă, cu acordul acestuia, care poate fi desemnat și prin act unilateral autentici sau prin testament.Prin excepție, când desemnarea tutorelui a fost făcută prin conveție, acesta nu poate refuza numirea de către instanță, decât pentru motivele prevăzute de lege ( Art 120 din Codul Civil: are 60 de ani împliniți, femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani, cel care crește și educă 2 sau mia mulți copii, cel care din cauza bolii, infirmității, a activităților desfășurate sau alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină).
Gratuitatea nu este de esența, ci doar de natura tutelei. Astfel, instanța, cu avizul consilului de familie, poate acorda tutorelui, pe perioada exercitării sarcinilor, o remunerație de până la 10% din veniturile produse de bunurile minorulu li va putea modifica sau suprima această remunerație, potrivit împrejurărilor).
Tutela este o sarcină personală, se exercită personal de către tutore, iar nu prin intermediul altei persoane (are caracter intuitu personae), cu excepția situației în care instanța, cu avizul consilului de familie, raportat la mărimea și compunerea patrimoniului minorului, poate decide ca administrarea patrimoniului sau a unei părți din acesta să fie încredințată unei persoane fizice sau juridice specializate.
Unicitatea rezultă din faptul că tutela se exercită de aceeași persoană, cu excepția cazului prevăzut anterior.
Persoanele care pot avea calitatea de tutore: o persoană fizică singură, soțul și împreună (dacă nu se află în unul din cazurile de incompatibilitate prevăsute de lege).
Perosnale care nu pot fi numite tutore:
- Minorul, persoana care care beneficiază de tutelă specială sau de consiliere judiciară, cel cu privire la care a fost instituită măsura asistenței pentru încheierea actelor juridice, persoana cu privire la care a fost încuviințat un mandat de ocrotire, ori cel pus sub curatelă,
- Cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore,
- Cel căruia i s-a restrâns exercițiul unor drepturi civile ( în temeiul unei hotărâri judecătorești sau în temeiul legii) sau cel declarat incapabil de a fi tutore,
- Cel care exercitând o tutelă a fost îndepărtat din aceasta (pentru abuz, neglijență),
- Cel aflat în stare de insolvabilitatesau cel care din cauza unor interese potrivinice cu ale minorului, nu ar putea îndeplini această sarcină,
- Cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament, de către părintele care exercita singur, în momentul morții, autoritatea părintească.
Ca regulă, desemnarea tutorelui se face de către părinte, iar în lipsa unui tutore desemnat de acesta, alegerea tutorelui se face de către instanța de tutelă.
Desemnarea de către părinte, se poate face prin: act unilateral încheiat în formă autentică, convenție în formă autentică, testament autentic, olograf sau privilegiat.
Tutela se instituie de instanța de tutelă în a cărei circumscripție are domiciliul sau a fost găsit minorul. Când tutorele a fost desemnat de părinte sau nu există tutore desemnat, numirea acestuia se face întotdeauna de instanța de tutelă.
Continuarea tutelei poate fi refuzată, pentru următoarele motive, de către:
- cel care are 60 de ani împliniți, femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani, cel care crește și educă 2 sau mia mulți copii, cel care din cauza bolii, infirmității, a activităților desfășurate sau alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină.
Curatela minorului
Reprezintă mijlocul de ocrotire al minorului, cu caracter temporar și intervine numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Curatela minorului se instituie în următoarele cazuri:
- Dacă există contrarietate de interese între minor și reprezentantul legal sau ocrotitoul legal. Art 150 din Codul Civile prevede că: ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie să ducă la înlocuirea tutorelului, instanța de tutelă va numi un curator special.
- Dacă părintele sau tutorele minorului este împiedicat să îl ocrotească. ( între intervalul de la numirea tutorelului și până la comunicarea încheierii de numire, instanța poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului , putând să numească un curator special).
- În cazul morții reprezentantului legal ori al ocrotitoului legal,
- În caz de nevoie și până la soluționarea cererii de instituire a măsurii consilierii judiciare sau tutelei speciale, pentru îngrijirea și reprezentarea celui a cărui ocrotire a fost cerută, precum și pentru administrarea bunurilor acestuia.
Curatela minorului se instituie de instanța de la domiciliul minorului.
