Autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și obligații ce aparțin în mod egal ambilor părinți și privesc atât persoana minorului cât și bunurile acestuia. Copilul poate fi din căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat sau rezultat din reproducerea umană asistată medical cu terț donator.
Se dobândește la momentul stabilirii filiației față de respectivul copil și se exercită până la data la care copilul a dobândit capacitatea deplină de exercițiu (la împlinirea vârstei de 18 ani, sau la împlinirea vârstei de 16 ani ca efect al căsătoriei, ori prin emancipare în condițiile legii și care se dispune de numai de către instanța judecătorească).
Pentru creșterea copiilor lor minori, vor răspunde ambii părinți, cu excepția situației în care autoritatea părintească este exercitată de un singur părinte. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului și îl asociază pe copil deciziilor care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Principalul drept și principala îndatorire a părinților este de a crește copilul, îngrijindu-se de sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală, de învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit convingerilor lor proprii și raportat la nevoile copilului.
Obligația de a crește copilul implică atât exercitarea unor drepturi cât și executarea unor obligații cu privirea la persoana copilului și la bunurile acestuia. De asemenea, părinții au obligația de supraveghere a copilului minor, (angajându-se răspunderea lor pentru situația în care copilul săvârșește o faptă ilicită), de asigurare a întreținerii, precum și dreptul de a solicita înapoierea copilului de la orice persoană la care se află fără drept și de a lua măsuri disciplinare față de acesta.
Îndatoririle specifice părinților (potrivit art 488 din Codul Civil și următoarele):
- Îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală și morală în mod armonios,
- Măsurile disciplinare nu pot fi luate decât cu respectarea demnității copilului, fiind interzisă aplicarea de măsuri fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului,
- Informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și luarea în considerare a opiniei acestuia,
- Luarea tuturor măsurilor pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului ( părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului și nici invers, cu excepția dreptului la moștenire și la întreținere),
- Cooperarea cu persoanele fizice sau juridice cu atribuții în domeniul educării, pregătirii, formării profesionale a copilului, având în vedere interesul superior al copilului.
Exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești cu privire la persoana copilului, se aplică și în cazul în care părintele este minor (a împlinit 14 ani) iar cele cu privire la bunurile copilului revin tutorelelui său, ori, după caz, altei persoane (art 490 din Codul Civil).
Modul de exercitare a autorității părintești
Potrivit art 503 din Codul Civil, exercitarea autorității părintești aparține ambilor părinți, în mod egal.
În cazul părintelui care beneficiază de consiliere judiciară, instanța poate stabili ca drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului, să fie exercitate doar de celălalt părinte.
Dacă unul dintre părinți îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor decurgând din autoritatea părintească, este prezumat a avea și consimțământul celuilalt părinte. Această prezumție, a mandatului tacit este una relativă, putând fi răsturnată dacă a existat opunerea celuilalt părinte, care poate solicita anularea actului.
Atunci când ambii părinți exercită împreună autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum și cele referitoare la pregătirea profesională, învățătura, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința, sau administrarea bunurilor copilului, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
Autoritatea părintească se va exercita de către un singur părinte numai în cazurile prevăzute de lege (art 507 din Codul Civil) respectiv atunci când unul dintre părinți:
- Este decedat sau declarat mort prin hotărâre judecătorească
- Beneficiază de tutela specială
- Este decăzut din exercițiul drepturilor părintești,
- Se află în neputința de a-și exprima voința, indiferent de motivul căruia i se datorează neputința.
Părintele cu privire la care a fost instituită tutela specială păstrează modul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, cu excepția cazului în care se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința (lipsa discernământului).
Când părintele care beneficiază de consiliere judiciară, exercită singur autoritatea părintească, instanța de tutelă hotărăște, dacă acesta poate continua exercitarea autorității părintești sau dacă se va institui tutela asupra copilului.
În situația desfacerii căsătoriei prin divorț, autoritatea părintească va fi exercitată în comun, de ambii părinți, cu excepția situației în care instanța decide altfel.
Instanța poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitată de:
- un singur părinte, caz în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului,
- o rudă, o altă familie ori persoană sau de o instituție de ocrotire, care vor exercita drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului, situație în care instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de părinți în comun sau de către unul dintre ei.
Cazul copilului din afara căsătoriei, a cărui filiație a fost stabilită față de părinți
Dacă ambii părinți conviețuiesc, ei vor exercita autoritatea părintească împreună și în mod egal. Dacă părinții copilului, nu conviețuiesc, competența de stabilire a modului de exercitare a utorității părintești, revine instanței de tutelă, fiind aplicabile dispozițiile în materia divorțului și având în vedere interesul superior al copilului. (Art 505 din Codul Civil).
Instanța sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat în mod expres.
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești
Este o sancțiune de drept civil ce constă în interzicerea exercitării drepturilor și, în anumite cazuri, a îndeplinirii obligațiilor ce decurg din autoritatea părintească. Asupra ei se pronunță instanța de tutelă, la cererea procurorului sau a direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Decăderea părintelui din exercitarea drepturilor părintești poate fi cerută atunci când acesta pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului, prin: rele tratamente aplicate minorului, consumul de alcool și/sau stupefiate, purtarea abuzivă, neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești, atingerea gravă adusă interesului superior al copilului.
Decăderea este totală și se întinde asupra tuturor copiilor născuți până la data pronunțării hotărârii judecătorești. Părintele decăzut din exercițiul drepturilor părintești nu va fi scutit de obligația de întreținere față de copil și păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului.
Instanța va reda părintelui decăzut, exercițiul drepturilor părintești dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții : au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercițiul drepturilor părintești și nu mai pune în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului.
Principiile autorității părintești
- drepturile părintești se exercită și îndatoririle se îndeplinesc numai în interesul superior al copilului, autoritatea părintească se exercită cu prioritate față de alte forme de ocrotire a minorului,
- părinții au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori, răspund pentru creșterea lor șiexercită împreună și în mod egal autoritatea părintească,
- conținutul autorității părintești nu diferă după cum copilul este din căsătorie sau di afara ei, adoptat sau rezultat al reproducerii umane asistată medical cu terț donator,
- un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălat părinte cu privire la modalitatea de exercitare,
- părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție, dacă este respectat interesul superior al copilului și numai cu încuviințarea instanței de tutelă, asupra neînțelegerilor părinților hotărăște numai instanța de tutelă.
