image45

Excepția de neexecutare a contractului

În concepţia legiuitorului, excepţia de neexecutare este o cauză justificată de nerespectare a principiului forţei obligatorii (de fapt de suspendare a forţei obligatorii a contractului).

În principiu, prestaţiile promise reciproc de părţile contractante trebuie să fie executate simultan.

Regula simultaneităţii executării prestaţiilor, regulă de bază sau efect special al contractelor sinalagmatice este prevăzută expres de art. 1555 alin. (1) C. civ: „Dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel.”

Astfel se explică faptul că, o parte are dreptul să refuze executarea obligaţiilor sale până în momentul în care cealaltă parte îşi execută propriile obligaţii. Această posibilitate se numeşte excepţie de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus).

Contactați echipa noastră

Pentru informații suplimentare despre acte necesare, tarife și taxe și urgențe ne puteți contacta prin metodele afișate mai jos:

contact@notarpublic.ro +40 727 717 718 Formular de contact

Definiţia legală a excepţiei de neexecutare (art. 1556 alin. (1) C. Civ):

  • atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi 

Din punct de vedere istoric, originea parţială a instituţiei se regăseşte în dreptul roman şi este legată de principiul pacta sunt servanda

Cu toate acestea, expresia de astăzi a excepţiei de neexecutare o găsim abia în dreptul canonic medieval, unde era legată de acelaşi principiu al forţei obligatorii şi unde se considera că aplicarea acestuia este suspendată în cazul neexecutării contractului de către una dintre părţi. Temeiul acestei excepţii era unul de natură morală şi este explicat prin imperativul respectării cuvântului dat. Astfel, cel care pretindea executarea unui contract nu era îndreptăţit la aceasta, cât timp el însuşi nu-şi respectase cuvântul dat (frangenti fidem non est fides servanda)

În dreptul modern, temeiul acestui remediu s-a deplasat spre alte explicaţii – se invocă drept argument al excepţiei de neexecutare a contractului, regula reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor părţilor în contractele sinalagmatice (principiul forţei obligatorii).

Condiţiile excepţiei de neexecutare a contractului

Pentru a putea invoca excepţia de neexecutare a contractului, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

  • referitor la natura obligaţiilor neexecutate: obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să îşi aibă temeiul în acelaşi contract sinalagmatic [art. 1556 alin. (1) C. civ.]

    • nu este suficient ca două persoane să fie în acelaşi timp creditor şi debitor, una faţă de cealaltă; această situaţie trebuie să rezulte din aceeaşi relaţie juridică. Astfel, cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe motiv că vânzătorul îi datorează o sumă de bani pe care i-a împrumutat-o. În schimb, vânzătorul poate refuza să predea bunul până la plata integrală a preţului.
    • excepţia de neexecutare trebuie să fie distinsă de dreptul de retenţie
    • în virtutea excepţiei de neexecutare se poate ajunge la situaţia ca partea care datorează un bun să refuze să îl predea – ceea ce pare să fie asimilat dreptului de retenţie
    • în cazul dreptului de retenţie, legătura dintre creanţă şi bun este una de fapt, în timp ce, în situaţia excepţiei de neexecutare, legătura este una juridică şi rezultă din chiar interdependenţa cauzală a obligaţiilor contractuale
  • condiţiile neexecutării

    • din textul art. 1556 alin. (1) C civ. se deduce condiţia conform căreia, pentru invocarea acestui remediu trebuie să existe o neexecutare a obligaţiilor, chiar parţială, dar suficient de importantă, din partea celuilalt contractant
    • cauza neexecutării nu interesează, ea poate fi culpa debitorului sau chiar forţa majoră care îl împiedică pentru moment pe debitor să execute obligaţia
    • dacă însă neexecutarea datorată forţei majore este definitivă, vom fi în prezenţa încetării contractului pentru imposibilitate fortuită de executare.
    • codul consideră această condiţie îndeplinită dacă cel care invocă excepţia înţelege să facă o ofertă de executare a obligaţiei – ceea ce semnifică tocmai faptul că este pregătit să execute obligaţia sa şi probează acest fapt
    • este absolut necesară sublinierea unei condiţii speciale: neexecutarea trebuie să fie suficient de importantă pentru a da dreptul la acest remediu; este astfel nejustificată invocarea excepţiei de neexecutare pentru neexecutări de mică însemnătate [art. 1556 alin. (2) ];
  • obligaţiile reciproce trebuie să fie ambele exigibile

    • excepţia de neexecutare poate fi invocată numai dacă obligaţiile reciproce sunt ajunse la scadenţă sau trebuie executate imediat [după regulile prevăzute  la art. 1495 alin. (I) C. civ. privitoare la plata obligaţiilor fără termen]. Ipoteza legată de obligaţiile cu termen, suscită anumite discuţii.

Astfel, este posibil ca, în virtutea stipulării unui termen suspensiv de executare, una din obligaţii să trebuiască executată înaintea celeilalte. Este posibilă invocarea excepţiei de neexecutare în cazul în care cel care este gata să execute are toate motivele să considere că cealaltă parte, la scadenţă nu îşi va executa obligaţiile? Da – excepţia anticipată de neexecutare (întâlnită  mai ales în dreptul comparat).

Contactați echipa noastră

Pentru informații suplimentare despre acte necesare, tarife și taxe și urgențe ne puteți contacta prin metodele afișate mai jos:

contact@notarpublic.ro +40 727 717 718 Formular de contact

Acest remediu este pe deplin admisibil în contextul legislativ actual:

  1. în cazul termenului suplimentar de executare, dacă debitorul declară, înainte de expirarea acestuia, că nu va executa obligaţiile, creditorul este îndreptăţit să invoce anticipat orice remedii consideră potrivite [art. 1522 alin. (4) C. civ.] – exact aceeaşi raţiune subzistă şi în cazul termenului suspensiv de executare;
  2. argumentul primar care justifică existenţa acestei excepţii, este dat de reglementarea termenului suspensiv de executare. Intre altele, art. 1417 C. civ. reglementează în manieră extrem de extensivă decăderea din beneficiul termenului suspensiv. Cazurile de decădere oferite de acest text, îl îndreptăţesc în mod evident pe creditor să invoce şi o excepţie anticipată de neexecutare
  • neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia de neexecutare, faptă care l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia
    • neexecutarea imputabilă creditorului constituie un impediment în aplicarea oricărui remediu pentru neexecutarea pe care creditorul însuşi a împiedicat-o (art. 1517 C. civ.)
    • este vorba de ceea ce e cunoscut sub denumirea de mora creditoris, fără a se rezuma totuşi la ipotezele de culpă constatată a creditorului
  • raportul contractual prin natura sa trebuie să presupună regula executării simultane a obligaţiilor celor două părţi
    • trebuie să ne raportăm, pentru înţelegerea acestei condiţii, la art. 1555 C. civ. care prevede regula de principiu a simultaneităţii executării obligaţiilor.

Excepţiile de la această regulă sunt date de ipotezele în care:

  1. părţile au prevăzut o ordine a executării prestaţiilor (de exemplu, în cazul clauzelor de tip solve et repete);
  2. dacă din împrejurări rezultă că obligaţiile nu trebuie executate simultan (de exemplu, sunt cazuri când anumite uzanţe pot impune unui contractant îndatorirea de a-şi executa primul obligaţiile, când nu va putea invoca excepţia de neexecutare: la restaurant, plata se face numai după consumaţie; hotelierul prezintă nota de plată la plecarea turistului sau după un timp de la începutul sejurului etc.);
  • dacă executarea obligaţiei uneia dintre părţi necesită o perioadă de timp, acea parte este ţinută să execute contractul prima [art. 1555 alin. (2) C. civ.]3;
    • în sfârşit, se impune o ultimă precizare legată de această condiţie: în ipoteza în care contractul nu stipulează niciun termen suspensiv de executare, regula este cea a executării imediate a prestaţiilor părţilor [art. 1495 alin. (1) C. civ.]

Excepţia de neexecutare - Notariat Sector 1

Funcţionarea excepţiei de neexecutare

  • operează exclusiv în puterea părţii care o invocă.
  • dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, excepţia de neexecutare se invocă, între părţile contractante, de către partea contractantă îndreptăţită, fără intervenţia judecătorului
  • modalitate de realizare a justiţiei private – ea nu trebuie cerută instanţei de judecată şi nu este necesară nici condiţia punerii în întârziere a celeilalte părţi; este suficient să fie opusă părţii care cere executarea
  • este un remediu preventiv, în sensul că preîntâmpină situaţia în care una dintre părţi îşi vede executată propria obligaţie şi nu mai poate obţine nimic de la cealaltă parte
  • caracterul preventiv este şi mai evident dacă avem în vedere excepţia de neexecutare anticipată; anticiparea riscului unei neexecutări din partea celeilalte părţi, îndreptăţeşte partea să suspende executarea propriilor obligaţi
  • pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu este necesară îndeplinirea niciunei condiţii de formă; nici măcar nu este necesară acordarea termenului suplimentar de executare, adică punerea în întârziere
  • excepţia de neexecutare a contractului poate fi invocată şi în faţa instanţei de judecată, ca mijloc de apărare a pârâtului; într-o astfel de ipoteză, instanţa de judecată, la cererea pârâtului:
    • fie va respinge acţiunea în executare introdusă de reclamant
    • fie va dispune, după caz, obligarea reclamantului la executarea obligaţiei proprii, stabilind un termen în acest scop; în lipsa unei cereri reconvenţionale din partea celui care este îndreptăţit să invoce excepţia de neexecutare, instanţa de judecată nu va putea stabili acest lucru printr-o hotărâre judecătorească, ci va acorda doar un termen pentru ca ulterior să verifice dacă reclamantul şi-a îndeplinit sau nu propriile obligaţii

Efectele excepţiei de neexecutare

  • suspendă executarea prestaţiei celui care o invocă, asemănător cu situaţia când el ar fi beneficiat de un termen
  • contractul continuă să existe, iar părţile nu pot fi considerate liberate de obligaţiile lor
  • efectul excepţiei de neexecutare constă în suspendarea forţei obligatorii a contractului
  • partea care invocă excepţia de neexecutare nu poate fi urmărită silit în justiţie pentru executarea obligaţiilor sale
  • excepţia de neexecutare se invocă pe riscul creditorului, în sensul că, instanţa, verificând a posteriori îndeplinirea condiţiilor excepţiei, ar putea să îl oblige pe cel care a invocat-o la daune-interese dacă respectivele condiţii nu au fost îndeplinite
  • având ca efect suspendarea forţei obligatorii a contractului, partea îndreptăţită să refuze executarea obligaţiilor sale, nu poate fi obligată să plătească daune-interese moratorii pe motiv că ar fi întârziat executarea prestaţiilor ce le datorează celeilalte  părţi .

Aşadar, contractul şi forţa sa obligatorie nu încetează, fiind doar suspendate.

Excepţia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilalte părţi, ci tuturor persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract. Aşadar, ea poate fi invocată faţă de:

  • un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe calea acţiunii oblice
  • terţul beneficiar din stipulaţia pentru altul

În schimb, nu poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct de contractul în cadrul executării căruia se invocă excepţia de neexecutare

Calificarea juridică a excepţiei de neexecutare a contractului şi scopurile sale

Excepţia de neexecutare a contractului ea poate fi considerată, în acelaşi timp:

  • un mijloc de apărare a părţii care o invocă
    • excepţia de neexecutare este un mijloc preventiv de apărare prin care se realizează protecţia acelei părţi contractante.
    • având dreptul să refuze executarea prestaţiilor sale, debitorul, care în acelaşi timp este şi creditor, poate evita concursul eventual al celorlalţi creditori ai contractantului.

Ex: dacă vânzătorul ar putea fi obligat să predea lucrul vândut, deşi nu i s-a plătit preţul, pentru a-şi realiza dreptul său de creanţă, el ar trebui să suporte concursul celorlalţi creditori ai cumpărătorului

  • un mijloc de presiune asupra celeilalte părţi
    • excepţia de neexecutare are un caracter cominator foarte eficace, fiind un mijloc important de presiune asupra celuilalt contractant.
    • în măsura în care acesta din urmă are nevoie de prestaţia corelativă a celuilalt, pentru a o putea obţine, el va fi silit să procedeze îndată la executarea propriei p. sau prestaţiilor la care este îndatorat.

Comments are closed.