Există proprietate în devălmășie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.
Proprietatea devălmaşă
Potrivit Codului civil, proprietatea devălmaşă nu se mai reduce la cazurile reglementate de lege, ci cuprinde în sfera ei şi cazurile în care titularii dreptului de proprietate comună convin să între sub regimul juridic al devălmăşiei. Conform reglementării în vigoare, cât timp nu există o prevedere legală care să permită naşterea proprietăţii devălmaşe doar prin voinţa părţilor, nu se poate accepta că aceasta poate rezulta doar din convenţia părţilor, întrucât modalităţile juridice ale proprietăţii ţin de regimul juridic general al dreptului de proprietate privată şi pe cale de consecinţă au caracter legal.
Regimul juridic al comunităţii legale constituie dreptul comun în materie, acesta se va aplica în completare în toate cazurile de devălmăşie, cum se precizează expres în art.668 Cod civil.
Atributele proprietăţii comune devălmaşe se exercită într-un mod specific, prevăzut în art.345-350 Cod Civil.
Actele de conservare
Actele de conservare, de folosinţă şi de administrare pot fi încheiate de fiecare soţ cu privire la oricare dintre bunurile comune. Consimțământul scris al soţilor este necesar când se încheie acte prin care ar fi afectată folosinţa asupra locuinţei familiei sau când se deplasează bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa respectivă. Fiecare soţ poate încheia singur acte de dobândire a bunurilor comune. Actele materiale de folosinţă pot fi săvârşite de fiecare soţ asupra bunului comun, fără consimţământul celuilalt soţ, cu precizarea că schimbarea destinaţiei acestuia nu poate fi făcută decât prin acordul soţilor.
Acordul ambilor soţi este cerut în cazul actelor de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune, cu excepţia darurilor obişnuite şi a actelor cu titlu oneros având ca obiect bunurile mobile comune, dacă înstrăinarea acestora nu este supusă, conform legii unor formalităţi specifice de publicitate (carte funciară). Consimţământul scris al soţilor este necesar în cazul în care un bun comun este adus ca aport la o societate sau se dispune de el pentru dobândirea de părţi sociale ori de acţiuni.
Încetarea proprietăţii comune devălmaşe
Devălmăşia specific regimului comunităţii în timpul căsătoriei încetează , indiferent de cauza care o determină (desfiinţarea căsătoriei ca urmare a nulităţii , desfacerea căsătoriei prin divorţ, încetarea căsătoriei ca urmare a decesului unuia dintre soţi, fie că este vorba de moartea fizică sau de declararea judecătorească a morţii prezumate a unuia dintre soţi) la data finalizării lichidării regimului comunităţii. În Codul civil în vigoare se face distincţie între momentul în care încetează regimul comunităţii (data încetării căsătoriei , data cererii de divorț sau data separaţiei în fapt , data desființării căsătoriei sau data modificării convenţiei comune în sensul schimbării regimului comunităţii cu alt regim matrimonial) şi momentul în care încetează devălmăşia.
Starea de devălmăşie continuă chiar şi după încetarea regimului comunităţii până la lichidarea comunității. Conform art.357 Cod Civil, această lichidare se face prin partaj, ceea ce presupune mai întâi determinarea cotei-părţi ce revine fiecărui soţ, în funcţie de contribuţia la dobândirea bunurilor comune şi la îndeplinirea datoriilor comune.
Împărțirea bunurilor comune
Proprietatea comună devălmaşă a soţilor poate să înceteze chiar înainte de încetarea regimului comunităţii, prin împărţirea totală sau parţială a bunurilor comune, fie prin act încheiat în formă autentică notarială, în cazul înţelegerii soţilor, fie prin hotărâre judecătorească, dacă aceştia nu se înţeleg. Chiar dacă se împart toate bunurile comune, regimul comunităţii continuă, până când intervine una dintre cauzele legale de încetare a acesteia.
Când proprietatea comună în devălmăşie este instituită prin lege în alte cazuri decât regimul comunităţii în timpul căsătoriei , încetarea stării de comunitate se produce conform dispoziţiilor legii. Devălmăşia încetează întotdeauna numai prin partaj, fie prin convenţie autentică, fie prin hotărâre judecătorească.
