Contractul de întreținere

Contractul de întreținere

Contractul de întreținere, art. 2.254 Cod Civil prevede că prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.

Atunci când prin contractul de întreținere nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii.

Contractul de întreţinere se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Acest contract este generator al unei creanţe incesibile şi insesizabile, precum şi al unei obligaţii de a face, susceptibilă de a fi transformată judiciar într-o obligaţie de a da.

Contractul de întreținere este încheiat intuitu personae (datorită caracterului ”intim” al prestaţiilor solicitate de creditor şi ofertate de debitor, executarea contractului este una specifică şi extrem de sensibilă, care reclamă o deosebită încredere, motiv pentru care obligaţia de întreţinere este o obligaţie de a face, strict personală şi netransmisibilă.

Conform Art. 2244 Cod Civil,  întreţinerea poate fi constituită pe parcursul vieţii mai multor persoane, urmând ca, în lipsa unei stipulaţii contrare,obligaţia întreținătorului să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.

Obligaţia de plată a întreţinerii este indivizibilă în privinţa creditorilor întreţinerii, astfel că, oricare dintre debitori pot fi obligaţi la executarea integrală a obligaţiei.

Debitorul întreținerii are în primul rând obligația de a presta întreținerea în natură, fie viager, fie pe durată determinată. Așa cum s-a subliniat în literatura juridică, datorită caracterului preponderent alimentar al obligației de întreținere, aceasta trebuie executată permanent. Executarea obligației de întreținere se face la domiciliul creditorului întreținerii, însă părțile nu sunt impiedicate sa prevada altfel. Textul art. 2257 alin. 2 Cod Civil, stipulează că debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, precum și folosința unei locuințe corespunzătoare. Totodată întreținerea cuprinde, îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală. Aceste componente ale întreținerii menționate în textul legal, pot fi restrânse sau extinse, potrivit acordului părților. De asemenea, conform art. 2257 alin. 3 Cod Civil, în cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația să îl înmormânteze.

În situația în care prestarea întreținerii în natură nu este posibilă, există posibilitatea ca aceasta să fie transformată într-o sumă de bani. Transformarea în bani a întreținerii poate fi stabilită de părți prin contract sau printr-o convenție ulterioară, respectiv prin  novație în ce privește obiectul, potrivit art. 1609 alin. 1 Cod Civil,  sau poate fi stabilită pe cale judiciară. Conform art. 2261 alin. 1Cod Civil, dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între părți, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare. Art. 2261 alin. 1 Cod Civil permite transformarea întreținerii în natură în plata unei sume de bani, atunci când prestarea în natură a întreținerii nu este posibilă din motive obiective sau atunci când debitorul întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între părți.

Potrivit art. 2263 alin. 1 Cod Civil, contractul de întreținere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme. Așadar sunt reglementate două cazuri de încetare a contractului de întreținere, primul este reprezentat de ajungerea contractului la termen, în ipoteza contractului pe perioadă determinată iar al doilea este reprezentat de data decesului creditorului întreținerii, acest caz de încetare referindu-se atât la contractul pe perioadă determinată, cât și la cel cu character viager.

Atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea. Astfel, rezoluțiunea contractului de întreținere poate fi cerută în caz de imposibilitate de executare a contractului conform bunelor moravuri. În practică se apreciază că „bunele moravuri” privesc acele comportamente, reacții, relații socio-umane calificate ca fiind pozitive de morala societății, societate ce va sancționa conduita culpabilă a uneia dintre părți. Un alt caz de rezoluțiune a contractului are în vedere neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, potrivit art. 2263 alin. 3, si  nu poate fi pronunțată decât de instanță.

Delimitare faţă de contractul de vânzare

• dacă înstrăinarea unui bun se face atât în schimbul unui bun, cât şi al prestării întreţinerii, pentru delimitarea contractului de întreţinere de contractul de vânzare trebuie să se stabilească obligaţia principală, scopul principal urmărit de către părţi la încheiereacontractului.
• în lipsă de alte criterii, dacă prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, contractul este de întreţinere, iar în caz contrar, este contract de vânzare

Delimitarea faţă de contractul de donaţie

• Pentru a delimita contractul de întreţinere de donaţie este necesar să se stabilească intenţia părţilor, care rezultă din conţinutul contractului şi din împrejurările de fapt (se va stabili dacă înstrăinătorul a încheiat contractul animus donandi sau numai pentru a-şi asigura întreţinerea)
• nu există donaţie, ci un contract de întreţinere,dacă părţile au convenit în scopul asigurării unor avantaje reciproce.
• faptul că la moartea întreţinutului se constată că valoarea întreţinerii este mai mică decât valoarea bunului transmis nu transformă convenţia într-o donaţie, întrucât contractulde întreţinere are caracter aleatoriu.
• Moştenitorii rezervatari nu pot cere reducţiunea întrucât contractul de întreţinere este un contract cu titlu oneros, deşi are caracter aleatoriu
• Nu se confundă nici cu donaţia cu sarcini – părţile contractează cu intenţia de a face şi a primi o liberalitate.

Delimitarea faţă de contractul de rentă viageră

• contractul de rentă viageră dă naştere la o obligaţie de a da, iar contractul de întreţinere la o obligaţie de a face;
• renta viageră este, în principiu, urmăribilă (numai renta viageră cu titlu gratuit poate fi declarată insesizabilă prin contract), în timp ce întreţinerea nu poate fi urmărită de către creditori, fiind insesizabilă;
• renta viageră este transmisibilă, putând forma obiectul unei cesiuni, în timp ce creanţa de întreţinere este personală şi netransmisibilă
• în timp ce în cazul contractului de rentă viageră indivizibilitatea prezumată de lege este doar activă, în cazul contractului de întreţinere indivizibilitatea întreţinerii este şi pasivă.